Cercetarea științifică a produs în ultimele decenii un volum impresionant de date caracterizate printr-un grad de specificitate fără precedent. Pentru psihologie, mai cu seamă pentru practicienii acestui domeniu, avansul neuroștiințelor este atât o binecuvântare, prin conturarea clară a detaliului, cât și o pacoste, prin sacrificarea contextului în favoarea principiului. Astfel, dacă la nivel de detaliu, principiul este clar, în contextul larg al experienței umane, acesta se pierde deseori în ambiguitate. Dacă la începutul secolului trecut contextul psihologiei era unul auster în ceea ce privește detaliul, astăzi situația este inversă. Psihologia are nevoie de o recontextualizare capabilă să asimileze abundența detaliilor într-o manieră coerentă și articulată. Lucrarea de față se dorește a fi o contribuție la acest deziderat. În ce măsură reușește, rămâne la aprecierea cititorului.
