{"id":1521,"date":"2022-05-29T14:41:48","date_gmt":"2022-05-29T11:41:48","guid":{"rendered":"https:\/\/www.psycovery.ro\/?p=1521"},"modified":"2022-05-30T13:23:28","modified_gmt":"2022-05-30T10:23:28","slug":"despre-emotii-experienta-concept-si-modele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.psycovery.ro\/?p=1521","title":{"rendered":"Despre emo\u021bii: experien\u021b\u0103, concept \u0219i modele"},"content":{"rendered":"

Cuv\u00e2ntul emo\u0163ie <\/em>provine din verbul latin emovere <\/em>care \u00eenseamn\u0103 mi\u0219care. <\/em>\u00cen cazul celor mai multe specii capabile de emo\u0163ii, acestea sunt indisolubil asociate ac\u0163iunii sau, altfel spus, emo\u0163iile se exprim\u0103 prin ac\u0163iune. \u00cenainte ca sistemul cerebral s\u0103 evolueze func\u0163ii reflexive (sau procese ter\u0163iare de control descendent), emo\u021biile nu erau altceva dec\u00e2t colec\u021bii de senza\u021bii corporale \u015fi impulsuri care semnalizau o perturbare a homeostaziei interne \u015fi care for\u021bau organismul s\u0103 ac\u021bioneze \u00een anumite moduri predefinite pentru a o reduce sau preveni. Sigur c\u0103 mamiferele (\u0219i nu numai) pot tr\u0103i <\/em>emo\u021bii \u00eens\u0103 acest lucru nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat c\u0103 toate mamiferele posed\u0103 capacitatea de a reflecta asupra experien\u021belor lor emo\u021bionale. Aceast\u0103 capacitate pare a fi rezervat\u0103 mamiferelor mai dotate din punct de vedere cortical. Cu toate acestea, afectele primare \u201ebrute\u201d sunt tr\u0103ite <\/em>ca experien\u021be pl\u0103cute sau aversive care moduleaz\u0103 comportamentul \u0219i asigur\u0103 \u00eenv\u0103\u021barea la nivel secundar (condi\u021bionarea). Min\u0163ile emo\u021bionale ale majorit\u0103\u021bii mamiferelor sunt limitate la afi\u0219area \u201einten\u021biei \u00een ac\u021biune\u201d \u0219i nu a unei \u201einten\u021bii a ac\u021biunii\u201d, cea din urm\u0103 fiind un rezultat al separ\u0103rii celor dou\u0103 componente de c\u0103tre func\u021bia reflexiv\u0103. \u00cen terminologia lui Endel Tulving capacit\u0103\u021bile majorit\u0103\u021bii mamiferelor combin\u0103 con\u0219tiin\u021ba anoetic\u0103 (competen\u021ba f\u0103r\u0103 comprehensiune) \u0219i noetic\u0103(comprehensiunea competen\u021bei) f\u0103r\u0103 a atinge \u00een mod necesar con\u0219tiin\u021ba autonoetic\u0103 (con\u0219tiin\u021ba de sine) – fiind incapabile s\u0103 stocheze \u00een memorie experien\u021be suficient timp \u00eenc\u00e2t s\u0103 acceseze trecutul \u0219i s\u0103 anticipeze viitorul. Abia c\u00e2nd mintea uman\u0103 a evoluat capacitatea de a reflecta asupra acestor \u201cpachete\u201d senzorial-impulsive, de a dob\u00e2ndi capacitatea de a decide momentul \u015fi forma de expresie \u015fi de a le articula prin intermediul limbajului, acestea au putut fi diferen\u021biate \u0219i etichetate ca emo\u021bii specifice: bucurie, entuziasm, fric\u0103, furie, dispre\u0163, dezgust, jen\u0103, surpriz\u0103, vinov\u0103\u0163ie, triste\u0163e etc. Aceasta este diferen\u0163a dintre emo\u0163ie ca experien\u0163\u0103 \u015fi emo\u0163ia ca \u015fi concept. Panksepp spunea:<\/p>

\u201cO perspectiv\u0103 a procesului primar \/ emo\u021biei bazale poate prevala \u00een multe regiuni subcorticale \u00een timp ce abord\u0103rile constructiviste \/ dimensionale pot fi utile pentru \u00een\u021belegerea conceptelor emo\u021bionale superioare rezultate din procesarea neocortical\u0103. Cu alte cuvinte, astfel de dezbateri pot reflecta pur \u0219i simplu diferite perspective ale cercet\u0103torilor care investigheaz\u0103 diferite niveluri de control.\u201d<\/p>

Rolul central pe care-l joac\u0103 g\u00e2ndul articulat \u00een diferen\u0163ierea con\u015ftient\u0103 a emo\u0163iilor este evident \u00een cazurile \u00een care individul anxios sau depresiv acuz\u0103 simptome fiziologice pe care le asimileaz\u0103 unei poten\u0163iale afec\u0163iuni organice, ram\u00e2n\u00e2nd complet str\u0103in de emo\u0163iile implicate. Pentru el nu exist\u0103 nu exist\u0103 fric\u0103 ci o posibil\u0103 afec\u0163iune cardiac\u0103 sau neurologic\u0103, nu exist\u0103 \u201cconflict intern\u201d ci oboseal\u0103 cronic\u0103, migrene \u015fi eventual o boal\u0103 terminal\u0103. Nu exist\u0103 con\u015ftiin\u0163a emo\u0163iilor \u00een absen\u0163a conceptului de emo\u0163ie. \u00cen lipsa conceptului, senza\u0163iile \u015fi impulsurile declan\u0219ate de re\u021beaua salien\u021bei pot fi cuplate la complexele memetice disponibile la nivelul repertoriului personal (boal\u0103, de exemplu), alc\u0103tuind uneori o configura\u0163ie patologic\u0103 ce sugereaz\u0103 c\u0103i de ac\u0163iune maladaptative (cure cu tot felul de ceaiuri, ritualuri, magne\u0163i \u015fi pietre miraculoase \u015fi costisitoare financiar).<\/p>

Emo\u0163iile sunt reflect\u0103ri ale valorii adaptative a experien\u021belor, aflate \u00een interac\u0163iune cu cele dou\u0103 tipuri de procesare – algoritmic\u0103 \u0219i euristic\u0103 – \u0219i servesc at\u00e2t ca input c\u00e2t si ca output. Cel mai bun mod de a le \u00een\u0163elege este de a le privi ca pe ni\u0219te sisteme de semnalizare a congruen\u021bei dintre ac\u021biune \u015fi scop. C\u00e2nd experien\u0163a ac\u021biunii este conform\u0103 a\u0219tept\u0103rilor, integritatea arhitecturii interne este asigurat\u0103, dezechilibrul homeostatic (evocat de diverse modalit\u0103\u0163i senzoriale care au compus starea de necesitate care a stat la baza ac\u0163iunii adaptative) este remediat iar acest lucru este semnalizat prin configura\u0163ii senzoriale specifice unor emo\u0163ii pozitive, semnific\u00e2nd deplasarea \u00een teritoriu explorat. Aceste emo\u0163ii sunt considerate pozitive deoarece semnalizeaz\u0103securizarea avantajului adaptativ. C\u00e2nd apar discrepan\u0163e \u00eentre a\u0219tept\u0103ri \u0219i experien\u0163\u0103, semnalizarea se face prin intermediul emo\u0163iilor negative, fiind specific\u0103 deplas\u0103rii \u00een teritoriu neexplorat. Emo\u0163iile negative, al\u0103turi de celelalte componente ale reprezent\u0103rilor emisferei drepte, sunt \u201cpropuneri\u201d, intui\u0163ii, variante ale semnifica\u0163iei discrepan\u021bei dintre a\u0219tept\u0103ri \u0219i experien\u021be, care servesc analizei comparative. Dac\u0103 procesarea emisferei st\u00e2ngi reu\u015fe\u015fte articularea unei \u201cpropuneri\u201d venite din emisfera dreapt\u0103, discrepan\u0163a este definit\u0103, obstacolul este recunoscut iar procesul explorator se \u00eencheie printr-o actualizare a h\u0103r\u0163ii (formarea unei reprezent\u0103ri de rezolu\u021bie \u00eenalt\u0103 a rela\u0163iei cu obstacolul). Dac\u0103, \u00eens\u0103, emisfera st\u00e2ng\u0103 nu reu\u015fe\u015fte articularea niciunei propuneri, controlul ac\u021biunii r\u0103m\u00e2ne la nivelul celei drepte, unde obstacolul se reflect\u0103 \u00een reprezent\u0103ri ale poten\u0163ialului, care vor fi trimise \u00een continuare celei st\u00e2ngi, sub form\u0103 de propuneri p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se va reu\u015fi articularea sa. Acest lucru este evident \u00een tulburarea de stres posttraumatic, c\u00e2nd con\u015ftiin\u021ba este invadat\u0103 de flash-back-uri (secven\u021be disparate ale \u0219ocului \u00eenso\u021bite de emo\u0163ii foarte puternice) care invadeaz\u0103 con\u015ftiin\u021ba, cer\u00e2ndu-se integrate \u00eentr-o narativ\u0103 coerent\u0103. Acela\u015fi fenomen este vizibil \u0219i \u00een cazuri mai pu\u021bin dramatice, c\u00e2nd o problem\u0103 nerezolvat\u0103, evitat\u0103 pe parcursul zilei, seara acapareaz\u0103 con\u015ftiin\u021ba \u0219i \u00eempiedic\u0103 instalarea somnului.<\/p>

Emo\u0163iile sunt pictograme ale complexelor senzoriale specifice st\u0103rii (actuale sau prefigurate) de echilibru sau dezechilibru homeostatic. Frica, de exemplu, este eticheta con\u015ftient\u0103 aplicat\u0103 pe o serie de senza\u0163ii fizice declan\u015fate de modific\u0103rile parametrilor de func\u0163ionare a organismului (precum tensionarea mu\u015fchilor posturali, intensificarea frecven\u0163ei cardiace etc.) de c\u0103tre sistemul nervos autonom \u2013 ramura simpatic\u0103.<\/p>

Din perspectiv\u0103 evolu\u021bionist\u0103, emo\u0163iile preced cu mult apari\u0163ia limbajului articulat \u015fi a proces\u0103rii reflexive, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu \u00eentotdeauna emo\u021biile sunt consecin\u021ba g\u00e2ndurilor. Un g\u00e2nd negativ este rezultatul articul\u0103rii unei propuneri \u00eenc\u0103rcate emo\u0163ional care poate sau nu s\u0103 corespund\u0103 experien\u021bei. De aceast\u0103 coresponden\u0163\u0103 depinde adaptabilitatea ac\u021biunii mobilizate care poate produce experien\u021be negative (dezadaptativ\u0103), perpetu\u00e2nd emo\u021bia negativ\u0103, sau pozitive, reduc\u00e2nd afectul (adaptativ\u0103). Dac\u0103 cineva te amenin\u021b\u0103, emo\u021bia reactiv\u0103 automat\u0103 este frica sau furia, activat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu reprezent\u0103rile implicite specifice emisferei drepte. Ceea ce g\u00e2nde\u0219ti con\u015ftient despre aceast\u0103 experien\u0163\u0103 \u015fi ceea ce faci poate anula, men\u021bine, amplifica sau \u00eenlocui afectul, acesta fiind unul din punctele centrale ale terapiei cognitiv- comportamentale, al\u0103turi de articularea emo\u0163iei \u015fi a reprezent\u0103rilor implicite (scheme). Ceea ce este articulat, devine con\u015ftient \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, poate fi modificat. Ceea ce nu este articulat r\u0103m\u00e2ne, \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103, incon\u0219tient \u015fi, prin urmare, continu\u0103 s\u0103 exercite presiune \u00een sensul integr\u0103rii sale con\u015ftiente. O problem\u0103 adaptativ\u0103 r\u0103mas\u0103 nerezolvat\u0103 se cere a fi explorat\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd i se va g\u0103si o solu\u0163ie deoarece reprezint\u0103 o vulnerabilitate a organismului \u00een eventualitatea unei reiter\u0103ri.<\/p>

\u00cen creier exist\u0103 structuri arhaice \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 procese bazale ce genereaz\u0103 experien\u021be primare (sau emo\u0163ii primare) care ulterior sunt elaborate \u00een neocortex. Simultan, predispozi\u021biile generate de aceste sisteme subcorticale ghideaz\u0103 sau \u201etuteleaz\u0103\u201d dezvoltarea sistemului cortical, pun\u00e2ndu-\u015fi amprenta asupra arhitecturii proceselor reflexive. De-a lungul maturiz\u0103rii cerebrale, aceste regiuni ale creierului separate at\u00e2t fizic c\u00e2t \u0219i evolu\u0163ionist, dezvolt\u0103 o rela\u021bie de balansare reciproc\u0103 pentru a determina dac\u0103 un eveniment de via\u021b\u0103 ar trebui s\u0103 declan\u0219eze sau s\u0103 inhibe expresia unei emo\u021bii primare. De asemenea, exist\u0103 eviden\u021be care sugereaz\u0103 o interac\u021biune similar\u0103 a structurilor cerebrale superioare, ca de exemplu, cortexul prefrontal ventromedian (mai vechi din punct de vedere evolu\u021bionist) \u0219i cel dorsolateral (mai nou). Cu toate acestea, \u00een ciuda cre\u0219terii influen\u021bei corticale odat\u0103 cu maturizarea, r\u0103m\u00e2ne clar faptul c\u0103 sistemele emo\u021bionale subcorticale \u00ee\u0219i rezerv\u0103 dreptul de veto – au capacitatea de a opri activitatea cortical\u0103 \u00een timpul experien\u021belor emo\u021bionale puternice (Damasio, 2000). Dac\u0103 un stimul semnificativ filogenetic (un \u0219arpe pentru primate, o felina pentru \u0219obolan etc.) rezoneaz\u0103 \u00een sistemele emo\u021bionale primare, energia subcortical\u0103 poate prelua controlul ac\u021biunii din bra\u021bele cortexului. Aceast\u0103 rela\u021bie bidirec\u021bional\u0103 (de jos \u00een sus \u0219i de sus \u00een jos) presupune at\u00e2t implicarea continu\u0103 a st\u0103rilor afective \u00een percep\u021bii, g\u00e2nduri \u0219i dorin\u021be c\u00e2t \u0219i capacitatea cortical\u0103 dezvoltat\u0103 pe parcursul maturiz\u0103rii de a modula sistemele emo\u021bionale bazale \u00een scopul unei balans\u0103ri adaptative \u00een raport cu evenimente de via\u021b\u0103. Un pacient care a pierdut structuri cerebrale considerate \u00een general ca fiind parte integrant\u0103 a experien\u021bei emo\u021bionale – insula, amigdala \u0219i cortexul cingulat anterior – \u0219i-a p\u0103strat intact\u0103 \u00eentreaga gam\u0103 de emo\u021bii \u0219i expresiile aferente. Originile emo\u0163iilor trebuie c\u0103 se ascund \u00een straturi mai bazale ale arhitecturii cerebrale, predic\u0163ie care concord\u0103 cu eviden\u0163ele experimentale. Prin electrostimulare au putut fi evocate r\u0103spunsuri emo\u021bionale agresive la pisici c\u0103rora li s-a stimulat sistemul FURIE care se \u00eentinde de la periapeductul cenusiu (PAC) \u0219i hipotalamusul medial (nivel primar), p\u00e2n\u0103 la amigdala (nivel secundar). R\u0103spunsurile agresive evocate prin electrostimularea amigdalei au fost abolite prin leziuni la nivelul hipotalamusului sau PAC iar declan\u0219area r\u0103spunsurilor agresive prin stimularea hipotalamic\u0103 a fost condi\u021bionat\u0103 de integritatea PAC, dar nu \u015fi de cea amigdalian\u0103. La cel mai bazal nivel, r\u0103spunsurile agresive declan\u0219ate prin stimularea PAC nu au fost dependente de niciunul dintre cele dou\u0103 niveluri superioare. Din punct de vedere filogenetic, PAC este cea mai veche achizi\u021bie dintre cele trei iar amigdala este cea mai nou\u0103. Dup\u0103 cum am v\u0103zut deja, aceast\u0103 ierarhie temporal\u0103 se traduce \u00eentr-o ierarhie de for\u021be \u00een cadrul c\u0103reia cele mai vechi sisteme sunt \u0219i cele mai puternice \u00een generarea impulsurilor brute. Output-ul PAC este complet asimilabil conceptului de arhetip prin aceea c\u0103 p\u0103streaz\u0103 nealterate reprezent\u0103rile pericolelor ancestrale cu care linia genetic\u0103 a organismului s-a confruntat de-a lungul milioanelor de ani. \u00cen amigdal\u0103 (nucleii bazolaterali) emo\u021bia primar\u0103 este supus\u0103 unui proces secundar de condi\u021bionare prin care reac\u021bia este ata\u0219at\u0103 la pericole noi. Astfel arhetipul \u201c\u00eembrac\u0103\u201d o form\u0103 contextualizat\u0103 a prezentului care permite organismului adaptarea.<\/p>

Este mai mult dec\u00e2t evident faptul c\u0103 sistemele bazale \u015fi emo\u0163iile primare au un cuv\u00e2nt greu de spus \u00een privin\u0163a arhitecturii personalit\u0103\u0163ii. Psihologia modern\u0103 a personalit\u0103\u021bii opereaz\u0103 pe baza unui model cu cinci dimensiuni distilate prin multiple cercet\u0103ri empirice, cunoscut sub numele de \u201cBig Five\u201d. Modelul \u201cBig Five\u201d a fost sus\u021binut masiv de studiile lui Lewis Goldberg, precum \u0219i de un raport care confirm\u0103 existen\u021ba celor cinci dimensiuni \u00een popula\u021bii de cimpanzei (King, 1997). Cele cinci mari scale sunt denumite \u00een mod obi\u0219nuit Extraversiune, Agreabilitate, Con\u0219tiinciozitate, Stabilitate emo\u021bional\u0103 \/ Nevroticism \u0219i Deschidere catre experien\u021b\u0103. \u00cen ciuda notoriet\u0103\u0163ii acestui model, taxonomia Big Five pare \u00een prezent s\u0103 se fi \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een mai multe teorii concurente care propun \u0219ase \u0219i \u0219apte dimensiuni ale personalit\u0103\u021bii sau chiar una, dou\u0103 sau trei. Consensul privind factorii fundamentali de personalitate nu este at\u00e2t de solid pe c\u00e2t p\u0103rea ini\u0163ial. Trebuie c\u0103 \u00een subsidiarul taxonomiei \u201cBig Five\u201d se ascund factori \u201cmai\u201d fundamentali.<\/p>

Jaak Panksepp, cercet\u0103tor \u00een domeniul neurologiei \u015fi \u00eentemeietorul neuro\u015ftiin\u0163ei afectivit\u0103\u0163ii, a adoptat o abordare diferit\u0103, una a diferen\u0163ierii tiparelor naturii la nivel biologic utiliz\u00e2nd stimularea electric\u0103 cerebral\u0103. El a urmat linia experimental\u0103 a lui Hess care \u00een anii \u201830 evocase un r\u0103spuns de furie la pisici folosind stimularea electric\u0103 hipotalamic\u0103, logica experimental\u0103 fiind urm\u0103toarea: dac\u0103 experimentatorul introduce un stimul electric nestructurat brut \u00eentr-o anumit\u0103 regiune a creierului \u0219i evoc\u0103 \u00een mod fiabil (1) un tipar coerent \u0219i consecvent de ac\u021biune emo\u021bional\u0103 \u0219i (2) o stare afectiv\u0103 subiectiv\u0103 c\u0103reia ii poate fi stabilit\u0103 valen\u021ba (pl\u0103cut\u0103 sau aversiv\u0103) prin intermediul observa\u021biei directe a reac\u021biei subiectului (auto-stimularea sau evitarea apropierii), atunci electrostimularea a activat un circuit cerebral \u00eenn\u0103scut, necondi\u021bionat, organizat de evolu\u021bie, asociat comportamentului emo\u021bional observat. Folosind \u00een principal electrostimularea cerebral\u0103 (\u0219i ocazional manipul\u0103ri farmacologice \u0219i leziuni localizate ale creierului) Panksepp a identificat \u0219apte sisteme cerebrale emo\u021bionale, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: C\u0102UTARE \/ Anticipare, FURIE \/ Furie, FRIC\u0102 \/ Anxietate, DORIN\u021a\u0102 SEXUAL\u0102, GRIJ\u0102\/ Nurturan\u0163\u0103, PANIC\u0102 \/ Triste\u021be \u0219i JOAC\u0102 \/ Satisfac\u0163ie social\u0103). Panksepp a folosit majuscule pentru a distinge aceste sisteme cerebrale emo\u021bionale primare de felul \u00een care emo\u0163iile primare sunt folosite \u00een mod conven\u021bional. Aceste sisteme sunt arhetipale \u00een natura lor, fiind dob\u00e2ndite pe parcursul evolu\u021biei \u0219i oferind cadrul general (un fel de manual de baza pentru via\u0163\u0103) pentru procesele secundare de \u00eenv\u0103\u021bare prin intermediul c\u0103rora iau forme specifice, contextualizate. Aceste sisteme de condi\u021bionare pot fi considerate ca fiind procese secundare care integreaz\u0103 noi experien\u021be \u00een cadrul primar, permi\u021b\u00e2nd stimulilor contextuali neutri s\u0103 declan\u0219eze prin asociere cu stimulii necondi\u021bionati emo\u021bia primar\u0103 \u0219i reac\u021biile aferente. \u00centr-un mediu at\u00e2t de complex precum cel al mamiferelor, mai cu seam\u0103 al celor de ordin superior (primatele), \u00eenv\u0103\u021barea prin condi\u021bionare este insuficient\u0103, de aceea trebuie invocat un sistem ter\u021biar pentru a explica modul \u00een care secven\u021bele noi \u0219i complexe de comportament sunt asimilate din Cultur\u0103. \u00cen mod evident, acest sistem ter\u0163iar este neocortexul.<\/p>

leziunile corticale duc adesea la cre\u0219terea reactivit\u0103tii emo\u021bionale, fapt ce concord\u0103 cu rolul de inhibitor \u0219i regulator al emo\u021biilor pe care-l joac\u0103 cortexul \u0219i nu cu cel de activator. Aceast\u0103 concluzie este pervaziv\u0103 \u00een studiile antrenate de modelul lui Panksepp. \u00centr-un experiment \u00een care se studia comportamentul de joac\u0103 al \u0219obolanilor, leziunile din regiunea parafascicular\u0103 a talamusului au redus comportamentul ludic (\u201cpinning\u201d) cu 73% simultan cu frecven\u021ba solicit\u0103rilor de joac\u0103, indic\u00e2nd o motiva\u021bie redus\u0103 pentru joac\u0103 \u00een compara\u021bie cu grupurile de control (\u0219obolani f\u0103r\u0103 leziuni). Experimentul indic\u0103 faptul c\u0103 efectele leziunii acestei zone subcorticale sunt specifice jocului. Testele suplimentare efectuate pe subiec\u021bi f\u0103r\u0103 leziuni au indicat faptul c\u0103 experien\u021bele de joac\u0103 au amplificat inhibi\u021bia comportamental\u0103 nespecific\u0103 reac\u021biei la fric\u0103. Combin\u00e2nd observa\u021biile din ambele experimente, autorii au sugerat posibilitatea ca una dintre func\u021biile pe termen lung ale jocului social s\u0103 fie promovarea maturiz\u0103rii diferitelor zone cerebrale superioare, inclusiv a celor frontocorticale. Prin intermediul unor mecanisme insuficient \u00een\u021belese, activarea unui sistem subcortical JOAC\u0102 pare s\u0103 faciliteze dezvoltarea func\u021biei de inhibi\u021bie comportamental\u0103 a lobului frontal \u0219i maturizarea capacit\u0103\u021bii de reglare a impulsurilor ludice excesive.<\/p>

Panksepp a v\u0103zut \u00een depresie o manifestare a sistemului PANIC\u0102, presupun\u00e2nd, de asemenea, c\u0103 depresia ar putea fi consecin\u021ba at\u00e2t a unui afect pozitiv redus, c\u00e2t \u0219i a unuia negativ amplu iar cercet\u0103ri ulterioare au eviden\u021biat scoruri mici la dimensiunea C\u0102UTARE \u0219i scoruri mari la PANIC\u0102 \u00een cazul pacien\u021bilor depresivi, comparativ cu grupul de control. O alt\u0103 predic\u021bie derivata din modelul lui Panksepp a fost c\u0103 stimularea traiectului mezolimbic (o component\u0103 pincipal\u0103 a sistemului C\u0102UTARE) ar putea atenua depresia rezistent\u0103 la tratament. \u00cen cadrul unui studiu longitudinal, electrostimularea nucleului accumbens a produs efectul scontat \u00eens\u0103 pe termen scurt. Ulterior, \u00een cadrul unui studiu mai amplu, la cinci din zece subiec\u021bi cu depresie refractara s-a reu\u0219it reducere cu 50% a simptomatologiei depresive. Intr-un alt studiu electrodul a fost mutat \u00een fasciculul medial (parte din sistemul C\u0102UTARE cu rol \u00een anticiparea gratific\u0103rii) al pacien\u021bilor cu depresie refractar\u0103. \u00cen \u0219ase din \u0219apte cazuri s-a ob\u021binut o remisie care s-a men\u021binut de-a lungul celor opt luni de observa\u021bie din cadrul studiului.<\/p>

Fiecare emo\u0163ie primar\u0103 este output-ul unui sistem cerebral distinct. Acum s\u0103 ne \u00eentoarcem la rela\u0163ia modelului lui Panksepp cu Big Five. Una dintre predic\u021biile lui Panksepp a fost c\u0103 procesele emo\u021bional-bazale constituie fundamentele psihobiologice ale personalit\u0103\u021bii. \u00cen acest scop au fost dezvoltate Scalele de Personalitate ale Neuro\u0219tiin\u021belor Afective (ANPS). ANPS a fost conceput pentru a m\u0103sura activ\u0103rile auto-raportate a \u0219ase \u00een cele \u0219apte emo\u021bii primare (dorin\u021ba sexual\u0103 fiind exclus\u0103 pentru a evita bias-ul social). Instrumentul a fost tradus \u0219i validat \u00een 10 limbi diferite iar studiile comparative dintre ANPS \u0219i Big Five au eviden\u021biat o uniformitate corelativ\u0103. \u00cen timp ce JOACA din ANPS coreleaz\u0103 cu Extraversia din Big Five iar C\u0102UTAREA cu Deschiderea la experien\u021be, studiile relev\u0103 faptul c\u0103 al\u021bi factori Big Five reprezint\u0103 configura\u021bii de ordin superior ale activit\u0103\u0163ii sistemelor bazale. De exemplu, Agreabilitatea combin\u0103 sistemul GRIJ\u0102 (asociat scorurilor mari de Agreabilitate) \u0219i sistemul FURIE (asociat scorurilor mici de Agreabilitate). Scala Stabilit\u0103\u021bii emo\u021bionale combin\u0103 \u00een polul negativ toate cele trei sisteme emo\u021bionale negative (FURIE, FRIC\u0102 \u0219i PANIC\u0102). Aceste corela\u021bii sunt stabile transcultural, lucru ce indic\u0103 un poten\u021bial efect neuro-biologic ancestral global. Exist\u0103, \u00eens\u0103, o excep\u021bie. Nu a fost observat\u0103 nicio asociere \u00eentre emo\u021biile primare m\u0103surate de ANPS \u0219i dimensiunea Con\u0219tiinciozitate, o ipotez\u0103 pertinent\u0103 fiind faptul ca factorul nu m\u0103soar\u0103 o emo\u021bie a procesului primar ci, mai degrab\u0103, anumite aspecte ale inhibi\u021biei neocorticale \u0219i modul\u0103rii cognitive emergente a emo\u021biilor primare, cortexul exercit\u00e2nd astfel control ter\u021biar de sus \u00een jos asupra reac\u021biilor emo\u021bionale subcorticale.<\/p>

Reac\u0163iile emo\u0163ionale cu valen\u0163\u0103 negativ\u0103 care sunt declan\u015fate de izolarea social\u0103 (singur\u0103tatea) pe l\u00e2ng\u0103 evidenta experien\u0163\u0103 aversiv\u0103 pe care o genereaz\u0103 (dispozi\u0163ie afectiv\u0103 negativ\u0103), cauzeaz\u0103 individului nesiguran\u0163\u0103 \u00een raport cu habitatul s\u0103u \u015fi cu inten\u0163iile celorlal\u0163i, activ\u00e2nd \u00een mod necesar mecanisme defensive arhaice al c\u0103ror output \u00eel experimenteaz\u0103drept stress. Indivizii singuratici raporteaz\u0103 niveluri mai mari de stress \u00een via\u0163a de zi-cu-zi \u015fi exhib\u0103 o capacitate mai redus\u0103 de control asupra focusului aten\u0163ional. R\u0103spunsul natural la singur\u0103tate este stresul: accentuarea sensibilit\u0103\u0163ii generale a organismului fa\u0163\u0103 de stimuli cu poten\u0163ial aversiv. Este o adaptare fundamental\u0103 deoarece supravie\u0163uirea unui organism izolat depinde de m\u0103sura \u00een care poate anticipa \u015fi detecta amenin\u0163\u0103ri variate ce pot surveni din direc\u0163ii \u015fi \u00een forme nedeterminate.<\/p>

Asocierea singur\u0103t\u0103\u0163ii cu r\u0103spunsul la stres nu depinde de factorii de personalitate, fapt ce sugereaz\u0103 posibilitatea ca reac\u0163ia la singur\u0103tate s\u0103 fie un mecanism achizi\u0163ionat filogenetic. Constitu\u0163ia genetic\u0103 a omului zilelor noastre nu este un simplu derivat al succesului reproductiv individual c\u00e2t mai cu seam\u0103 din succesul reproductiv al urma\u015filor s\u0103i. Dac\u0103 atuurile adaptative ale altor specii de animale rezid\u0103 \u00een for\u0163\u0103, vitez\u0103, camuflare etc., supravie\u0163uirea \u015fi reproducerea uman\u0103 s-a bazat masiv pe puterea g\u00e2ndirii \u015fi abilitatea de a utiliza unelte, pe capacitatea de a induce \u00een eroare \u015fi de a detecta viclenia, pe comunicare, cooperare \u015fi capacitatea de a forma alian\u0163e. O \u00eensemnat\u0103 vulnerabilitate a speciei noastre a fost faptul c\u0103 na\u015fterea are loc \u00eenainte de \u00eencheierea dezvolt\u0103rii biologice pe de-o parte din cauza volumului mare al cutiei craniene. Nou-n\u0103scu\u0163ii nu sunt \u00eenc\u0103 suficient dezvolta\u0163i \u00eenc\u00e2t s\u0103 se bucure de un minim necesar de autonomie, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd complet dependen\u0163i de mame. Dac\u0103 nou-n\u0103scu\u0163ii nu beneficiaz\u0103 de nurturan\u0163\u0103 \u015fi protec\u0163ie din partea p\u0103rin\u0163ilor pe perioade extinse, \u00ee\u015fi pot pierde via\u0163\u0103 odat\u0103 cu mo\u015ftenirea genetic\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor. Pentru evitarea unui astfel de deznod\u0103m\u00e2nt, repertoriul genetic a acumulat \u0219i conservat adaptarea conexiunii sociale (sistemul JOAC\u0102) \u015fi grijii \/ nurturan\u0163ei (sistemul GRIJ\u0102). \u00cen trecutul ancestral al liniei noastre genetice, indivizii predispu\u015fi s\u0103 formeze rela\u0163ii sociale, s\u0103 coopereze, s\u0103 \u00eempart\u0103 hrana cu ceilal\u0163i, s\u0103 apere grupul \u015fi s\u0103 retalieze \u00eempotriva indivizilor care \u00eenc\u0103lcau normele de reciprocitate au fost avantaja\u0163i din punct de verede al supravie\u0163uirii \u015fi reproducerii, comparativ cu ceilal\u0163i.<\/p>

Str\u0103mo\u015fii no\u015ftri (foarte) \u00eendep\u0103rta\u0163i care au avut predispozi\u0163ii genetice pentru experien\u0163e emo\u0163ionale negative (durere social\u0103) \u00een condi\u0163ii de izolare social\u0103 (singur\u0103tate) au fost probabil mult mai \u00eenclina\u0163i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een s\u00e2nul grupului (trib, familie) pentru a-\u015fi reduce sau anula stresul. Un efect secundar al acestei adapt\u0103ri a fost faptul c\u0103, prin \u00eentoarcere, ace\u015ftia \u00ee\u015fi reluau contribu\u0163ia la bun\u0103starea grupului, copiii fiind beneficiarii cei mai importan\u0163i ai acestei adapt\u0103ri care le oferea \u015fanse mai mari de supravie\u0163uire. Persisten\u0163a genelor indivizilor f\u0103r\u0103 acest mecanism adaptativ (care nu sufereau \u00een separare), \u00een pofida evidentului avantaj al libert\u0103\u0163ii de mi\u015fcare (propagarea zestrei genetice \u00eentr-o popula\u0163ie mai larg\u0103), a fost probabil redus\u0103 sau anulat\u0103 prin reducerea drastic\u0103 a \u015fanselor de supravie\u0163uire a copiilor pe care i-au abandonat.<\/p>

Mecanismul singurat\u0103\u0163ii este construit pe baza a dou\u0103\u00a0sisteme cerebrale bazale: sistemul durerii fizice, al c\u0103rui output-este asociat stimulului aversiv social \u2013 izolarea\u00a0\u015fi sistemul apetitiv, output-ul acestuia fiind asociat gratific\u0103rii sociale. Durerea pe care o provoac\u0103\u00a0izolarea social\u0103\u00a0pe de-o parte,\u00a0\u015fi gratificarea pe care o ofer\u0103\u00a0conexiunea cu ceilal\u0163i pe de alta, motiveaz\u0103\u00a0individul s\u0103\u00a0investeasc\u0103\u00a0efort \u00een cultivarea rela\u0163iilor sociale, promov\u00e2nt comportamentele prosociale care cresc\u00a0\u015fansele supravie\u0163uirii copilului\u00a0\u015fi, mai t\u00e2rziu, ale reproducerii sale. Experien\u0163a aversiv\u0103\u00a0a singur\u0103t\u0103\u0163ii promoveaz\u0103\u00a0astfel comportamente prosociale care, la r\u00e2ndul lor, asigur\u0103\u00a0persisten\u0163a liniei genetice. Un cost semnificativ al unui astfel de mecanism este prizonieratul rela\u0163ional\u00a0\u015fi submisivitatea. Amenin\u0163area experien\u0163ei aversive a singur\u0103t\u0103\u0163ii promoveaz\u0103\u00a0comportamentul submisiv (subjugare, autosacrificiu) ca variant\u0103\u00a0extrem\u0103\u00a0a comportamentului prosocial, comportament modulat ter\u0163iar prin auto\u00eenvinov\u0103\u0163ire, autocritic\u0103 \u015fi ostilitate fa\u0163\u0103\u00a0de propria persoan\u0103. Autoflagelarea nu este altceva dec\u00e2t output-ul sistemelor ter\u0163iare (reflexive) care trateaz\u0103\u00a0ca amenin\u0163\u0103ri output-uri primare\u00a0\u015fi secundare (impulsuri, emo\u0163ii, tendin\u0163e, dorin\u0163e) incompatibile cu alte output-uri primare\u00a0\u0219i secundare investite cortical: un mod cortical (costisitor) de solu\u021bionare a conflictului intern dintre semnalul apetitiv\u00a0\u0219i cel aversiv.<\/p>

*text din P\u0103noiu, F. (2020). Arhitectura Experien\u021bei Umane<\/em> (Bucure\u0219ti: Ed. Universitar\u0103): 86-97.<\/p>

**pentru referin\u021be, consult\u0103 publica\u021bia<\/p>

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cuv\u00e2ntul emo\u0163ie provine din verbul latin emovere care \u00eenseamn\u0103 mi\u0219care. \u00cen cazul celor mai multe specii capabile de emo\u0163ii, acestea sunt indisolubil asociate ac\u0163iunii sau, altfel spus, emo\u0163iile se exprim\u0103 prin ac\u0163iune. <\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[41],"tags":[],"class_list":["post-1521","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-blog"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1521"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1521\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1531,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1521\/revisions\/1531"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.psycovery.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}