Dintre toți factorii care stau în calea terapiilor bazate pe teoria psihodinamică—inclusiv psihanaliza, evident—rezistența este de departe cel mai mare obstacol. Timp de mulți ani, singura cale pentru terapeut de a penetra rezistența a fost pur și simplu să crească frecvența ședințelor și durata terapiei.
Au existat numeroare tentative de a scurta psihoterapia prin folosirea unor tehnici active și pur interpretative. Unele păreau a fi de succes, dar numai pentru a se dovedi mai târziu că problema însăși (rezistența) fusese evitată. De exemplu, în două grupuri Balint (unul la Londra și altul la Boston) cercetătorii selectau pacienți care nu erau rezistenți, ci puternic motivați, implicați activ și responsivi.
În fața rezistenței înalte, manifestate de majoritatea pacienților—poate 80% sau 90% din populația psihoterapeutică— metodele interpretative condinuau să demonstreze ineficiență.
În anii ‘70, în cercuri restrânse, devenea tot mai clar că Habib Davanloo (McGill, Montreal) rezolvase problema rezistenței într-o măsură care ar fi fost de necrezut dacă nu ar fi fost susținută de înregistrări video. Metoda sa se numește acum Psihoterapie Dinamică Intensivă pe Termen Scurt (ISTDP). În anii ’80, Malan se referea la munca lui Davanloo ca „cea mai importantă dezvoltare în psihoterapie de la descoperirea inconștientului”.
Deși oarecum veche, ISTDP nu a câștigat multă popularitate printre terapeuți, în principal pentru că era extrem de dificil de însușit și aplicat. De ce? Pentru că, în ciuda geniului lui Davanloo ca practician, el a fost un pedagog slab. Era greu pentru cei care îi studiau ședințele să înțeleagă când și de ce-ul intervențiilor sale. În afară de studii de caz, Davanloo nu a publicat lucrări extensive. Iar în privința studiilor de caz, utilizarea uneia sau alteia dintre intervenții nu părea să respecte același criteriu de la caz la caz. Doar o mână de terapeuți cu o bază solidă a teoriei psihodinamice au reușit să înțeleagă profunzimile muncii sale. Prin urmare, formalizarea metodei și articularea argumentelor implicite le aparține. Prin munca lor și prin programele lor de formare de bază, când și de ce-ul au devenit în sfârșit disponibile. Printre ei îi menționez pe Patricia Coughlin, Jon Frederickson și Alan Abbass.
Fundamentare empirică
În ultimii 30 de ani, Psihoterapia Dinamică Intensivă pe Termen Scurt a acumulat un sprijin empiric tot mai mare ca fiind atât eficientă din punct de vedere al costurilor, cât și al succesului clinic, pe o gamă largă de tulburări psihiatrice. ISTDP se remarcă prin eficiență în cazul tulburărilor care adesea nu răspund la psihoterapie. Acestea includ depresia refractară, tulburările de personalitate, durerea cronică idiopată, depresia postpartum, simptomele medicale inexplicabile și pseudo-crizele. Mărimile efectului se dovedesc a fi superioare față de medicație și terapia cognitiv-comportamentală (CBT).
Mai mult, în timp ce majoritatea intervențiilor farmacologice și psihoterapeutice suferă de rate ridicate de recădere, studiile pe termen lung ale ISTDP arată că cei care finalizează tratamentul nu doar mențin câștigurile terapeutice, ci continuă să se amelioreze în timp, fără nicio intervenție suplimentară.
ISTDP nu mai este doar o „teorie interesantă” a lui Habib Davanloo; a acumulat o bază empirică consistentă. Meta-analiza clasică a lui Abbass, Town și Driessen (2012) a inclus 21 de studii (10 controlate) și a raportat effect size-uri pre–post de la 0,84 (probleme interpersonale) până la 1,51 (depresie). ISTDP a fost semnificativ superior condițiilor de control (d = 1,18 pe măsuri generale de psihopatologie), iar câștigurile s-au menținut sau au crescut la follow-up. Opt studii din aceeași analiză au indicat cost-eficiență (https://www.tandfonline.com/doi/full/10.3109/10673229.2012.677347).
Actualizarea din 2025 a meta-analizei Experiential Dynamic Therapies (EDT, din care ISTDP face parte centrală), realizată de Lilliengren și colaboratorii, a inclus 57 de trialuri randomizate controlate cu peste 4.330 de participanți (1978–2024). Efectele față de controale inactive au fost mari (Hedge’s g = –0,96 post-tratament; g = –1,11 la follow-up). Față de tratamente active (inclusiv CBT), diferența post-tratament a fost mică și nesemnificativă (g = –0,17), dar a devenit semnificativă în favoarea EDT la follow-up (g = –0,40), sugerând un avantaj modest pe termen lung (https://doi.org/10.1002/cpp.70086; https://istdp-hub.com/istdp-research/10-years-meta-analysis-confirms-istdp-edts-effectiveness-in-a-wide-spectrum-of-clinical-presentations/).
Date punctuale confirmă aceste tendințe:
- În depresia rezistentă la tratament, o reanaliză a unui RCT a arătat effect size-uri foarte mari: d = 1,68 post-tratament și d = 2,50 la 3 luni față de waitlist (https://www.frontiersin.org/journals/psychiatry/articles/10.3389/fpsyt.2026.1815946/full).
- Pentru tulburări de personalitate și condiții complexe/cronice, Abbass (2025) rezumă dovezi solide de eficacitate, inclusiv în populații care nu au răspuns la alte tratamente (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39876702/).
- În somatizare și durere medicală inexplicabilă, un RCT cu 341 de pacienți a comparat direct ISTDP cu CBT (16 sesiuni fiecare): ambele au redus semnificativ durerea, distresul și depresia, fără diferențe majore la 3 luni, ISTDP fiind o alternativă validă (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28279495/; https://drcooper1.com/wp-content/uploads/2022/01/chavooshi-cbt-vs-istdo-pain-20171.pdf).
- Studii de cost-eficiență (peste 20–29 de publicații) arată reduceri medii de peste 4.500 $ CAD pe an per pacient, cu tratamente scurte (medie sub 10 sesiuni în unele serii) și economii pe spitalizări, medicație și dizabilitate care persistă pe termen lung (https://www.psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.psychotherapy.20240041; https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022395615000709).
Aceste rezultate nu sunt marginale. ISTDP îndeplinește criteriile de tratament empiric susținut pentru mai multe categorii și, important, produce adesea îmbunătățiri care continuă după terminarea terapiei – un semn al procesării reale a materialului emoțional.
Curs introductiv ISTDP