Mereu am avut o fascinație pentru paradigmele psihodinamice. Pe parcursul facultății, însă, am început să realizez din ce în ce mai mult faptul că eleganța și profunzimea teoretică a modelelor era eclipsată de ambiguitatea metodelor practice specifice acestor terapii, de durata lungă și de posibilitatea succesului. Asociere liberă, teste proiective, interpretări? Prea mult echivoc. Fiind o fire pragmatică, am pus pe raft frumoasa poveste a determinismului inconștient, pentru a face loc științelor și practicii cognitiv-comportamentale, descoperind o abordare care la vremea aceea îmi părea lipsită de echivoc: comportamentul uman poate fi parametrizat și modelat prin corectarea erorilor cognitive și manipularea consecințelor. Simplu și eficient!
Drept consecință, în 2010 am finalizat masteratul de psihoterapie cognitiv-comportamentală și am început practica privată în supervizare. Toate bune și frumoase. Satisfacția pe care o ai ca și novice atunci când vezi că simptomele se remit ca urmare a aplicării cunoștințelor este imensă. Totuși, nu puteam să nu remarc faptul că o bună parte din pacienți, deși mulțumiți de depășirea problemelor focale, plecau cu aceeași zestre caracterială cu care intrau în terapie, doar pentru a reveni mai târziu cu altă simptomatologie. În plus, anumiți pacienți păreau a nu beneficia deloc: slab motivați, cu probleme difuze și dificil de articulat, cu diferite particularități de personalitate care obstrucționează tratamentul.
Nu doar eu mă confruntam cu aspectele astea: Cercetările arată că: 1 din 5 pacienți (19.7%) abandonează prematur terapia; 1 din 5 pacienți tratați cu succes recade; 76% din terapeuții cu experiență declară că le lipsește abilitatea de a motiva pacienții să se implice activ în procesul terapeutic; Jumătate din terapeuți se confruntă cu niveluri medii-înalte de burnout. Cercetările arată, de asemenea, că dacă o schimbare nu apare în primele șapte ședințe, este puțin probabil să mai apară vreodată. Cum pot fi ajutați acești pacienți? Unde este problema?
Frustrat de situație, am început să-mi diversific aria de studiu în speranța găsirii unui răspuns. După câțiva ani, în 2020, în urma unui efort de articulare a cunoștințelor acumulate de-alungul timpului, am publicat Arhitectura Experienței Umane (ed. Universitară), lucrare care a avut două mari efecte asupra mea: am ieșit din capcana tehnicianului (în care căzusem încă de la începutul carierei) și am găsit în sfârșit aplicabilitate practică frumoasei povești a determinismului inconștient lăsate odinioară pe raft, în forma ISTDP (Intensive Short-term Dynamic Psychotherapy).
În 2025 am avut privilegiul de a începe formarea și supervizarea cu unul dintre exponenții de vârf ai ISTDP: Jon Frederickson (ISTDP Institute, Washington D.C.)
La ce te poți aștepta de la prima noastră ședință:
Probabil că voi manifesta un interes intens în privința priorităților tale și în ce anume te aduce în terapie. Voi manifesta un interes similar în ceea ce privește schimbările pe care ți le dorești și felul în care ți le reprezinți. De asemenea, mă voi focaliza și pe ceea ce nu verbalizezi, pe ceea ce transmiți indirect. Foarte probabil, îți voi aduce în atenție observațiile și legăturile pe care le fac eu, ceea ce înseamnă că este puțin probabil să nu știi ce se întâmplă în mintea mea. E foarte probabil să ai anumite reacții la intervențiile mele deoarece sunt foarte directe. Cu unele reflecții poate ești de acord, cu alte poate nu, dar cu cât mai mult focus punem împreună pe viața ta afectivă și pe felul în care îți gestionezi emoțiile, cu atât mai repede ne putem da seama ce avem de făcut pentru a te ajuta.
Florin Panoiu, psihoterapeut specialist, cod: 09977